09 octombrie 2013

Detest ca doare

Un mic semn de pe mana iti va aminti mereu ca am fost. In fiecare primavara floarile iti vor aminti de parfumul ce a fost. Tresar cand picuri de roua imi ating buzele si simt o racoare a trecutului. Nimic nu mai putem compara cu ce a fost. Surasul sters de lacrimile de acum nu le vom inlocui nicicand. Te chem in fiecare suflare si imi e dor de noi.  Vii ca o naluca si vanturi amintiri apoi  pleci razand ca un ecou ramane ca o cicatrice pe sufletul meu.
Detesc cand doare si sper sa nu ulcerez.

14 iunie 2013

"Gabarit depasit"

Acum nu mai sunten obezi ci suntem cu "gabarit depasit". Asta a fost ultima stire de pe un post de televiziune roman.  Cum poti tu ca om de televiziune sa folosesti asemenea expresii nu pot sa inteleg. Si nici nu pot intelege de ce nimeni nu ii sanctioneaza. Doar aberatii si clisee de cartier sunt folosite de posturile publice.
Dar sa revenim la "gabarit".  Pentru mine personal expresia se incadreaza in alta semantica, dar cred ca trebuie sa o accept asa cum o doresc si altii. Dar oare la ce nivel trebuie sa fie masa pentru a nu fi "depasita"- de prosti si greutate?!
Da, eu sunt "depasita" pentru ca imi place sa mananc, imi place sa gatesc si imi place sa savurez o mancare buna. Pitzi saraca ar savura si ea dar apoi nu mai e in trend  cu slabanoagele ( ca astea au un club al lor ). Si mie imi place sa beau apa cu lamaie si nu o fac pentru fite ci pentru ca imi place, e "revigoranta". Mananc si fasole ca imi plac si au multe proteine; "botic rozaliu" mancai si tu odata.
De ce trebuie sa fim subnutriti sa fim la moda?! De ce tablourile celebre sunt
cu femei dolofane?! De ce multe nuduri am "forme pline" ?! Si alte zeci de "de ce"-uri imi fug prin minte.
 Eu "gabarit depasit" ma simt bine, am o familie care roieste in jurul meu mereu si pentru care sunt "totul" si la propriu si la figurat .

05 iunie 2013

Nu se poate

Mult timp am crezut ca putem ramane prieteni cu cei pe care i-am iubit. Total neadevarat. Mereu vor aparea discutii pe tema cum a fost, cum ar fi fost, ce s-ar fi intamplat daca am fi reactionat altfel si cat de multa iubire exista atunci. Desi logic ar trebui sa fie cel mai bun confident , nu se poate. E atat de dureros sa stii ca va tineati de mana , iar acum nu puteti sta decat la un metru distanta. E atat de jenant sa va dati mana cand de fapt voiati sa va strangeti in brate.
Fiecare imbratisare se prelungeste pana peste linita admisa si atunci iti inunzi sufletul cu regrete nefondate. Tresari daca te va atinge pe mana si imaginatia iti joaca feste. Fiecare fraza o iei drept aluzie si te ametesti in probabilitati.
Desi aparent indiferent la noile relatii,  in momentul in care ai aflat de doboara. E atat de violenta senzatia ca ramai fara aer.
Totul s-a terminat, iti intorci capul si te asteapta iubirea vietii tale cu un zambet. Atunci ai lasat in spate durerea si te deschizi spre nou. E ca un mantou nou cu care trebuie sa te impaci. Cel vechi era uzat si plin de regrete.

02 iunie 2013

Ploaia de vis

Ploua afara , ploua si in sufletul meu. Picuri ce frig , picuri ce dor de dor. Debordez in simtiri , fine si reci ce ma trezesc in adancurile uitate. Ma rascolesc si ma aduna in umbra simturilor vii in valtoarea amintirilor. Totul e ud de saruturi trecute si aburii ies din buzele uitate. In lume ma pierd sa uit ce-am visat, sa taci si sa mergi pe drumul uitat. Te strig si te vreau , te alung si te chem ca picurii reci al ploii de vis. Incerc sa te prind, ma iei ma respingi , un joc al ploii de vis si compromis.