31 august 2010

Am invatat...

Am invatat sa zambesc atunci cand vreau sa tip, am invatat sa rad atunci cand vreau sa plang, am invatat sa merg cand vreau sa stau, sa urc cand vreau sa cobor, sa tac atunci cand vreau sa vorbesc, sa inchid ochii atunci cand vreau sa privesc.
Nu e obisnuinta ci doar maturizare de fond. Caci mi-am cladit viata mea "secreta" , acolo unde pot sa fiu eu asa cum ma cunosc doar eu.
E o lume colorata, plina de flori si campuri verzi; nu e o priveliste paradisiaca, doar ca e linistea mea asa cum o vreau eu.
Am invatat ca nu trebuie sa imi spun parerea deseori, de aceea am invatat sa vorbesc cu mine ( cea "secreta" si cea insumi ) atunci cand imi trebuie un interlocutor. Am ajuns chiar sa avem pareri contrare; nu pot sa judec daca e bine sau nu.
Nu imi amintesc daca am avut un prieten imaginar in copilarie, dar pot spune sigur ca acum s-a reintors la mine. Si spun reintors deoarece cred ca si in copilaria a incercat sa fim prieteni dar eu eram prea ocupata cu lumea ce ma inconjura atunci. Am fost un copil ocupat de "nimicuri", dar mereu bucuros de "afara". Vedeam lucruri pe care altii nu le puteau vedea.
Am inteles ca m-am metamorfozat atunci cand nu am mai fost auzita pentru "nimicurile" mele. Am fost obligata sa spun lucrurile "imbracate", ca nu e bine sa jignesc prin parerea mea, ca daca voi tipa cel mai probabil mi se va inchide gura.
O lume secreta, colorata si cu multe vorbe....acolo sunt Eu.

04 august 2010

Hamsterul

Liniste. Cand a crezut ca totul va fi gata, a auzit un ciocanit in usa. Tresare. Spera sa nu fi venit asa repede. Cel de dincolo insista. Incearca sa nu faca zgomot, chiar se opreste din respirat. Cand a clipit s-a auzit; a ramas blocat pentru cateva clipe.
Am reusit sa intru peste el. "Sunt bine" asta imi spun mie si "hamsterului" meu. El e obosit de cand aude asa ceva. E impasibil. Nu se mai razvrateste. Ma ameninta ca il voi gasi mort. Incepe sa se planga de prea multe "ganduri de'a valma" ce i le dau.
Mereu am avut doi hamsteri; erau cel mai frumos cuplu pe care l-am avut . Ma ajutau mult. Cred ca era un el si o ea. Dar sigur de cand ea nu mai este el nu mai vrea sa faca nimic. Am ajuns intru blocaj amandoi. El nu mai vrea sa-mi deschida usa, eu nu incetez sa ma gandesc.
De azi voi avea grija de el. Nu vreau sa il pierd. Am nevoie pentru ganduri de el. El stie cel mai bine sa le puna in ordine si sa le "macere".

Ps:Hamsterul meu e in coma momentan, dar el nu vrea sa recunoasca.