20 octombrie 2010

Amintirea frunzei


Mi se desfac aripile si incep sa plutesc. Adie vantul si simt mirosul de lalele si frunze uscate. Plutesc intrun delir iremediabil. Aplatizarea simturilor a produs o explozie de amintiri. Un fior rece isi face simtita prezenta pe aripa stanga. E ca un sarut de "adio" si o mana intinsa de primire. Mirosul de ploaie ma invaluie ca o patura si ma infierbanta in simtiri. Ochii imi sunt inchisi si ma las purtata de aburii calzi. Mirific...
Imi amintesc de plimbarea in parc, de acea frunza uita si calcata de indragostiti care pentru mine a devenit un imbold spre amintiri. Si acum imi invadeaza narile acel miros de uscat al plimbarilor alaturi de aripile desfacute. Amintiri ce imi rascolesc sangele ; amintiri ce imi mangaie tamplele; sunt ravasite in neantul prezentului incercand evadareare spre visare.
Aripile se restrang, aburii se imprastie, lumea ma invadeaza si imi calca amintirile. Galbenul frunzei a ramas neintinat de prezent si gata oricand sa mi te readuca in amintiri.