22 mai 2011

Lacrimi de melc

Sunt lacrimi. Stropi ce nu ii pot opri. Picaturi ce cad neincetat. Acolo unde cad se face alb; speranta de lumina. Speram ca atunci cand va fi sa imi fie bine, dar nu a fost decat o minciuna. Ne retragem in noi ca niste melci obositi , ne aparam cu tacere, vrem sa fim imbatabili. Nimic nu ma poate opri. Lacrimile imi cad pe maini si ma sperie uzura pielii. O piele insetata de lacrimi. O picatura aluneca usor, ca un melc, pana devine nimic. Asa alunecam si noi, pana devenim nimic. Un nimic in infinitul melcilor obositi.