18 iulie 2010

O clipa

Pasi imi ratacesc pe drumuri pietruite ce duc niciunde. Zambesc soarelui , mangai tot ce ma inconjoara, dar gandul meu e la tine. Am ajuns la banca unde am trait o clipa de vesnicie, pe ea se mai cunosc urmele bucurii noastre. Privesc spre cer si vad povestea noastra scrisa cu timiditate.
Inchid ochii si retraiesc acea emotie a atingerii tale. Tresar cand simt o adiere ce parca vrea sa ma trezeasca din visare. E timul care trece cu repeziciune prin viata noastra lasand doar o urma pe trupurile noastre. Cicatrici ale supararilor se fac simtite uneori si mai dor si acum.
Nu pot sa opresc totul pentru mine, as fi prea egoista ; daca as imparti as fi prea darnica, asa ca te las sa iei tu ce iti apartine.
Doar o clipa in care mi-ai zambit mi-a fost deajuns sa te iubesc, asa cum nu a mai facut-o nimeni. E acea clipa pe care o retraiesc mereu cand imi zambesti.

07 iulie 2010

Tacere in culori


Spune-mi! O picatura se face simtita pe obraz. Nu cred ca mai am rabdare sa astept un raspuns. E a treia zi in Galben cand incerc sa aud un raspuns de la tine. Ma chinui sa nu te privesc cum te chinui sa te potrivesti jocului. Privesc de sus si inca nu pot sa-ti vad locul; tu tot tacere imi dai.
Verde infloreste in fiecare dimineata si se potoleste cu trecerea zilei devenind Gri. Ma intorc mereu la tine si incerc sa te ascult. Din tine iese doar tacere si liniste. Uneori imi faci semne sa privesc colorat, dar e seara si eu vad doar Alb-Negru. Te distingi dintre toate, si nu te aud.
Imi aplec fata spre tine, sa te absorb, sa te cunosc, sa iti gasesc locul. Ma absorbi cu indiferenta ta.
Sssttt... se aud zgomote. Sunt voci. Diferite. Voci colorate a celor ce ti-au dat viata. Privesc spre tine, te vad Galben. E dimineata iar si totul e Verde.
Ma inveti mereu ca trebuie sa am fiecare zi colorata. Azi voi incepe cu Albastru.