18 iulie 2010

O clipa

Pasi imi ratacesc pe drumuri pietruite ce duc niciunde. Zambesc soarelui , mangai tot ce ma inconjoara, dar gandul meu e la tine. Am ajuns la banca unde am trait o clipa de vesnicie, pe ea se mai cunosc urmele bucurii noastre. Privesc spre cer si vad povestea noastra scrisa cu timiditate.
Inchid ochii si retraiesc acea emotie a atingerii tale. Tresar cand simt o adiere ce parca vrea sa ma trezeasca din visare. E timul care trece cu repeziciune prin viata noastra lasand doar o urma pe trupurile noastre. Cicatrici ale supararilor se fac simtite uneori si mai dor si acum.
Nu pot sa opresc totul pentru mine, as fi prea egoista ; daca as imparti as fi prea darnica, asa ca te las sa iei tu ce iti apartine.
Doar o clipa in care mi-ai zambit mi-a fost deajuns sa te iubesc, asa cum nu a mai facut-o nimeni. E acea clipa pe care o retraiesc mereu cand imi zambesti.

3 comentarii:

  1. Da ce negru e blogul tăuuuu!!! Unde sunt culorile? Unde e Verde? Unde e Galben? E seara deja si e totul (aproape totul) alb-negru?

    RăspundețiȘtergere
  2. Pt Anonim: Merci !!!

    Pt Jorjette: La mine e inca seara. Culorile sunt dincolo de zorii care inca nu ii intrezaresc.

    RăspundețiȘtergere