Tu vii si imi tii mie morala cum ar fi trebuit sa fiu si cum ar fi trebui sa ma port. Te ascult din respect ca am invatat sa ascult cu mult inainte sa inveti tu sa te exprimi. Te foiesti in spatii inchise si delimitate de o minte obscura si lipsita de vivacitate. Zambesti sa pari fericit si speri ca eu sa o cred. Citesti...citesti sa pari mai mult decat esti, sa iti faci o biblioteca cu lucruri pe care nu trebuie sa le citesti ci vin din viata; dar tu esti departe de asa ceva, astfel cartile iti mai arata cate un drum. Te agati de cate o idee pe care inainte de a o analiza tu treci direct la treaba.
Dupa o perioada de liniste vii si imi spui cat esti de bun. Atunci ma razvratesc si te intreb : " Cu ce drept?! " te crezi mai presus decat noi muritorii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu