
Ma asez timid in fata calculatorului incercand sa imi pun ordine in ganduri si sa incep a scrie.
Auzisem intamplator,zilele astea, in tren o discutie intre 3 femei; o discutie despre barbati, amanti, placeri si dorinte ascunse. Erau nemultumite, agitate, loiale cauzei lor, frustrate. Au ajuns doar sa se planga si sa se compatimeasca. In conceptia lor barbatii nu mai sunt buni de nimic. Am incercat sa le ignor lamentarile dar 2 ore e prea mult asa ca am fost partasa la ceea ce ele numeau revolutia femeii, as completa eu, revolutia femeii nemultumite.
Am reflectat ceva timp, vorbind cu mine, observand comportamentul femeilor din jurul meu, cautand statistici, rascolind pe internet, am ajuns la o singura concluzie: nu femeile sunt cele care sufera cel mai mult ci barbatii.
Luptand pentru egalitate, dreptate, dobandirea unui statut social, multe (poate peste 90% dintre femei) isi pierd treptat feminitatea, blandetea, rafinamentul, devenind o persoana independenta adica Singura. Noi nu mai avem nevoie de barbati langa noi, mergem la banci de sperma, angajam bone, contractam amanti, iesim cu fetele in oras, suntem egale cu barbatii.
Independenta financiara ne-a omorat fragilitatea, blandetea. Tinem sacoul Chanel inchis asa cum ne e si sufletul. Ne plangem ca nu suntem iubite, dar in discutiile inteligente pe care le avem in club cu fetele, barbatii sunt mitocani si mincinosi. Nu le dam nici un drept sunt deja catalogati, grupati si bine tintuiti intro lume departe de a nostra.
Noi ii iubim , noi ii parasim, noi le cersim dragostea, tot noi il detestam. Nu stim ce vrem de la el. Oare el cum se simte ?!
Reflectam , constientizam, oare putem reveni la ceea ce a fost candva femeia?!
Tu ce parere ai?
Revin completarile..