Te-ai sau ai

E o remarca, care inca nu pot sa o inteleg desi am meditat ceva timp asupra-i " Te-ai ajuns?! ". Initial m-am enervat cand am auzit, ca mai apoi sa imi dau seama ca nu stiu ce a vrut defapt sa imi spuna. Eu una nu m-am fugarit niciodata si nici ca voi incerca sa fac lucrul asta, deci nu am cum sa ma ajung. De cuprins in brate nu ma cuprind singura ca spre deosebire de altii are cine sa faca lucrul asta, deci nu am incercat sa ma ajung.
Ma gandeam uneori ca ar fi vrut sa spuna : " Ai ajuns?! ". De aici rezulta imediat o alta intrebare: "Unde?!" ca nu plecasem in nici o directie; nici nu imi stabilisem un obiectiv bine intemeiat.
Totusi cred ca remarca vine de la un om frustrat de situatia in care se afla, astfel incercand sa isi amelioreze starea sa de fapt. Frustrarile vin totusi atunci cand propria persoana ajunge sa fie termen de comparatie. Eu nu sunt un "termen" deci nu ma compar.
Si totusi dupa ceva timp va voi raspunde :" Da!!! M-am ajuns! "

Lacrimi de melc

Sunt lacrimi. Stropi ce nu ii pot opri. Picaturi ce cad neincetat. Acolo unde cad se face alb; speranta de lumina. Speram ca atunci cand va fi sa imi fie bine, dar nu a fost decat o minciuna. Ne retragem in noi ca niste melci obositi , ne aparam cu tacere, vrem sa fim imbatabili. Nimic nu ma poate opri. Lacrimile imi cad pe maini si ma sperie uzura pielii. O piele insetata de lacrimi. O picatura aluneca usor, ca un melc, pana devine nimic. Asa alunecam si noi, pana devenim nimic. Un nimic in infinitul melcilor obositi.