Si eu cat cost? Intrebarea care ma obsedeaza de ceva vreme. Singura nu imi pot da un raspuns... nici nu vreau sa gasesc un raspuns.
Am mers pana acolo unde toti sunt impasibili, nici de ei nu ii intereseaza, astfel ca nu are rost sa intreb : " Si eu cat cost?! ". Nimeni si nimic nu mai are valoare. Am vandut tot ce aveam, in maini si pe langa noi. Ne-am vandut si copii pentru 3 rate neplatite la banca. Ne-am gajat sotiile pentru o datorie la barbut. Ne-am omorat parintii pentru a avea unde locui. Dezgropam pentru a vinde " material didactic " second hand. Hulim, scuipam, injuram, maltratam, ironizam, umilim... toate pentru a " costa " noi mai mult.
Ne plangem ca nu suntem tratati, ne plangem ca nu suntem ascultati, ne sinucidem cu grija zilei de maine.
Romania e o "mama" saraca, ce isi trateaza "copii" la preturi de lux. E un "copil" cu mari capacitati ce nu a iesit din casa. E o tara in care totul are valoare si toate costa "nimic".
Ne-a fost interzis sa visam, ni s-a luat sansa de a spera, suntem condamnatii unui sistem inexistent, suntem proprii nostri calai.
Acel agent m-a evaluat, valorez cat un apartament la Monte Carlo. Imi e frica acum. Nu se va gasi oare cineva cu dorinta de a locui la Monte Carlo ?!
