Traim sa ne mocirlim

Traim in mizeria cuvintelor aruncate la intamplare, a situatiilor hilare, a prietenilor falsi, a nefericirii obsedante.
Cu fiecare pas facut, ne inmocirlim in depravarea mentala a timpului scurs cu viteza. Incercam sa fim ironici cu bunul gust si luam in deradere bunele maniere; care or mai exista la vremea asta de ploaie.
Nu ne stabilim obiective, ci limite; sa ne ingradim si mai mult decat suntem. Diminetile petrecute in oglinda nu mai sunt pentru a deveni copii, ci pentru a ne potrivi cat mai bine masca maturitatii.
Ne " legam " de persoane pentru ca asa trebuie, ca e mai usor in doi. Dupa ce am fost dezamagiti mergem singuri prin mocirla si aratam lumii cat suntem de independenti, ce cariere avem; totusi cand ajungem acasa si ne aruncam in pat suntem singuri. Parca totusi am vrea si noi sa mocirlim in doi ca e mai bine asa.
Totusi, partea buna a situatiei e ca mocirla e buna la reumatic, deci vom fi toti mai sanatosi " de oase " .

Barbat vs. Femeie

Barbatii sunt pe cale de disparitie! Acesta e un titlu intrun ziar care mi-a atras atentia, citesc, desi asteptam altceva, mi-a reamintit ca barbatii sunt in minoritate. 1 barbat la 8 femei nu stiu daca ar trebui sa ma sperie ( sunt linistita ca am un sot totusi ) sau sa-mi dea de gandit mai mult.
Pentru a scrie mi-am creat un mediu muzical adecvat; observ totusi ca 80% din melodiile de dragoste sunt cantate de barbati nu de femei. Totusi de ce ne plang barbatii?! Cand noi am trebui sa le plangem disparitia?!
Tocurile Fendi ale femeilor strivesc si ce a mai ramas masculin intrun barbat. Nu mai este necesar sa ne tinem barbatii de brat pentru ca geanta de la Prada ne va tine bratul erect toata ziua. Rujul rosu aprins ii interzice , fara drept la apel, sa ne sarute. Atunci el ce va trebui sa faca?
Am vazut barbati care singuri mergeau cu capul in jos, iar in grup erau plini de incredere si siguri pe ei. Noi am luat locul lor in costum si am devenit corporatiste, sefi, tati si femei singure ce ne plangem singuratatea in grupuri de terapie. Dar daca ne uitam in jurul nostru noi am facut sa ne fie asa. Ca el nu are obiective, ca a uitat sa mai cumpere flori, ca nu isi asorteaza ciorapii, ca isi soarbe cafeaua, ca a lasat par in chiuveta, etc. ( revin cu lista completa )
Oare chiar am ajuns sa ii denigram in asa fel incat sa nu isi gaseasca linistea langa noi?!
Ce e asa greu in a fi femeie?
Recunosc feminitatea mea e impusa, de mine.

Reveniri...